duminică, 30 octombrie 2016

Copilaria din anii '90 vs copilaria de acum :)

Astazi, 30 octombrie 2016 stateam pe Facebook si derulam News feed-ul agasant in jos cand de odata imi apare urmatoarea notificare : "In aceasta zi" unde am gasit filmuletul de mai jos. Tipul de pe fundal povesteste despre diferenta dintre copii de astazi si copii de ieri. Sau mai bine spus , cum era copilaria inainte de smartphone, Facebook, etc. si cum a fost dupa.
Eu sunt nascut in '98 si va spun sincer ca-s mandru ca am mai apucat putin din chestiile cool de la aceea vreme. Chestii "cool" cum ar fi : joaca din parcarea blocului, toti radeam si ne simteam bine si intram in case dupa ora 9 cand parintii nostri veneau de mai multe ori, jocurile  video de pe TV de pe acele console in care bagai caseta cumparata cu 100 de mii pe vremea aia din targuri ( 10 lei acum ) si lista poate continua. Pentru mine a fost cea mai frumoasa perioada a copilariei mele, perioada in care nu stiam ce inseamna internet, perioada in care...nu simteam ca voi creste mare si voi avea multe sau sute de responsabilitati pe umerii mei. As da orice acum ca sa mai traiesc acele momente chiar daca sunt inca tanar si am implinit 18 ani in luna mai :) .                Copilaria si mai ales dorul de copilarie il ai la orice varsta. De aceea eu mi-am propus ca la orice varsta sa incerc sa mai fiu din cand in cand copilaros ...chiar daca stiu ca acest lucru nu este bun pentru societate :) . Societatea te critica orice ai face oricum... In fine, anii au trecut si internetul si-a pus din ce in ce mai mare amprenta pe oameni si mai ales , pe copii care acum oriunde ai iesi ii vezi cu ochii rosii tinand in mana telefoanele cumparate de parintii lor inca de la varste fragede (3-4-5 ani si nu exagerez). Eu unul nu i-as da copilului meu telefon pana nu implineste cel putin 10 ani, chiar daca pare o idee comunista mai bine asa decat sa aflu ca (,) copilul meu a fost rapit sau in cel mai rau caz daca voi avea o fata...sa fie violata sau mai stiu eu ce.
             Sunt mandru sa spun ca pana la varsta de 17 ani nu am detinut nici un smartphone, nu prea m-au interesant si nici nu am avut si nici nu am posibilitatea sa imi cumpar unul. Telefonul meu este la al 3-lea proprietar (eu) si inca se mentine foarte bine.
Din ce in ce observ ca daca nu ai macar un telefon cat de cat ok inca de la varste mici...esti un nimic. Societatea asta spala copii inca de la varste mici si le baga in cap ideea ca daca nu ai X lucru, esti de cacat, esti un nimic. Halal am ajuns...si cu propozitia asta am inchis acest articol.
Mi-e pur si simplu dor de copilarie... Tie nu ? Ce amintiri ai din copilaria ta ?
Share:

luni, 17 octombrie 2016

Așa arată mașina care zâmbește pietonilor

   
 Cine s-ar fi gândit că există automobile zâmbărețe? Ei bine, nordicii au venit primii cu ideea unei mașini care să le surâdă pietonilor. Pentru ca oamenii să se obișnuiască cu vehiculele autonome, inginerii suedezi au inventat automobilul care zâmbește. Astfel, o companie suedeză a pus la cale o maşină capabilă să zâmbească trecătorilor, atunci când traversează corect strada. Mai mult, inginerii lucrează şi la alte căi de a menţine comunicarea între o maşină fără şofer şi pietoni. 
          Rămâne de văzut dacă și pietonii vor răspunde tot cu un surâs. Până la sfârşitul anului, în Singapore vor fi deja introduse vehicule fără şofer pentru transportul în comun. Începând cu septembrie 2016, în Lyon operează primul autobuz fără șofer din Franța. Cum ți se pare mașina care zâmbește? 

Share:

vineri, 14 octombrie 2016

Probabil nu stiai dar Dacia vindea in China masini pe banda rulanda in anii '90

O variantă extrem de rară de model Dacia a fost descoperită în câteva fotografii făcute în China în 1992. Iar acum vine întrebarea: cum a ajuns acolo? Dacia a început producţia la modelul pick-up double cab 1307 în 1992 în România, dar se pare că o firmă din China a încercat să facă acelaşi lucru în aceeaşi perioadă, însă cu câteva modificări interesante. Imaginile de mai jos, preluate de pe blogul Volga Neagră, sunt, se pare, singurele cu Dacia 1307 Double Cab construită în China de compania numită Xingtai 114 Automobile Works.O variantă extrem de rară de model Dacia a fost descoperită în câteva fotografii făcute în China în 1992. Iar acum vine întrebarea: cum a ajuns acolo? 
          Dacia a început producţia la modelul pick-up double cab 1307 în 1992 în România, dar se pare că o firmă din China a încercat să facă acelaşi lucru în aceeaşi perioadă, însă cu câteva modificări interesante. Imaginile de mai jos, preluate de pe blogul Volga Neagră, sunt, se pare, singurele cu Dacia 1307 Double Cab construită în China de compania numită Xingtai 114 Automobile Works.
        Pozele, făcute în 1992, ne arată o camionetă cu cabină dublă, însă cu o benă mai scurtă decât la varianta românească a modelului 1307. De altfel, după cum scrie autorul materialului original, se pare că ar fi vorba despre un şasiu de Dacia 1304 modificat, adică un pick-up cu două uşi care a fost transformat într-unul cu patru portiere. Totodată, trebuie menţionat că farurile duble cu mască groasă nu au fost montate niciodată pe varianta 1307 făcută în România, la noi pornindu-se producţia la acest model cu faruri dreptunghiulare şi semnalizatoare portocalii.
       Firma din China ar fi asamblat astfel de Dacii la începutul anilor ’90, însă nu se ştie dacă din kituri CKD sau SKD (complete knock down sau semi knock down). Pe lângă Dacia, Xingtai 114 a construit autobuze, ambulanţe şi câteva pick-upuri, însă fabrica a dispărut înainte de anul 2000, iar informaţiile despre companie sunt inexistente. Interesant este că Dacia a exportat din România în China modele utilitare în aceeaşi perioadă, aşa că nu se ştie exact care a fost legătura dintre compania românească şi fabrica din China, dar e clar că un astfel de exemplar găsit astăzi ar fi o raritate savurată de pasionaţii mărcii româneşti.





Share:

vineri, 7 octombrie 2016

Adevarul despre societatea noastra...

Inca de cand suntem mici visam la multe. Visam sa avem masina noastra, sa avem o casa, o familie si asa mai departe. Din pacate in ultimul secol acest lucru s-a schimbat. Visul a devenit o viata perfecta iar viata pe care tu o traiesti zi de zi a devenit un cosmar din care vrei neaparat sa scapi...dar nu exista nici un remediu despre asta. 
     Acum daca deschizi tv, cam pe orice canal vezi "vedete" pe juma dezbracate care " misca misca din buric / fund". Singurele canale educative au mai ramas alea de la discovery, dar pun pariu ca nimeni nu le urmareste...Fetele se vand la orice colt de strada si nu mai exista demnitate. Degeaba ai tu studii superioare, ti-ai ros coatele ani intregi pe bancile scolii daca nu ai un fund bombat si o pereche de sani. avem doar emisiuni de 2 bani care prostesc o populatie intreaga.Chestia e ca in ziua de ai se da prea multa libertate ..Societatea in ziua de astazi ne transforma foarte usor in oameni rai, plini de ura si dusmanie. 
     E oare totul inutil? Oare e imposibil să schimbam lumea? Suntem nepasatori în fata propriei noastre existente. De ce acceptam mediocritatea si nu încercam sa actionam noi? De ce sa lasam pe altii in locul nostru? Asta inseamna să traim? E doar o falsa impresie. Am transformat totul într-o rutină, într-un profit. Suntem superficiali, ne concentrăm asupra banalităţilor în loc să ne implicăm în mersul acestei lumi, să ne dorim mai mult. Voi scrie din ce in ce mai des despre acest subiect care..este unul destul de complex dar care ne afecteaza pe toti..
Share:

Ziua mondiala a zambetului

Astazi, in anul 1963, artistul american Harvey Ball a creat imaginea "față zâmbitoare" (smiley face), reprezentând un buton galben cu două puncte și o paranteză "închisă", pe care, în prezent, oamenii de peste tot din lume o folosesc cu scopul de a-și exterioriza emoțiile pozitive. Harvey Ball a realizat această imagine pornind de la premisa că toți oamenii ar trebui să acorde o zi dintr-un an pentru a zâmbi, a face gesturi frumoase și a-i face pe alții să zâmbească, potrivit www.worldsmileday.com. 
       Preocupat de comercializarea excesivă a simbolului său și de modul în care sensul original al acestuia risca să se piardă în repetarea constantă de pe piață, Harvey Ball a lansat ideea de a dedica o zi zâmbetului. El a ales prima zi de vineri a lunii octombrie, pentru a aniversa Ziua mondială a zâmbetului, mai scrie sursa menționată mai sus.
      Ziua mondială a zâmbetului a fost marcată pentru prima dată în 1999, în orașul natal al lui Harvey Ball, Worcester. În același an, Harvey Ball a fondat și World Smile Corporation, care avea să fie sponsorul anual al evenimentului internațional. Evenimentul a continuat să fie aniversat și în anii următori, devenind cunoscut în întreaga lume. Fundația Harvey Ball World Smile, creată după decesul lui Harvey Ball, în 2001, a devenit sponsorul oficial al Zilei mondiale a zâmbetului. Imaginea creată de Harvey Ball a devenit, în decursul anilor, simbolul cel mai ușor de recunoscut de pe planetă, pentru stările de fericire, bucurie și voie bună. În numeroase orașe din Europa, Asia, America de Nord și America de Sud, se organizează în fiecare an manifestări care includ spectacole cu clovni, picturi pe față, prezentări de povești, teatru de păpuși, concursuri de baloane, manifestări care să stârnească zâmbete etc. Organizatorii încurajează, de asemenea, pe toată lumea să facă fotografii sau video-uri de la evenimentele locale organizate cu ocazia Zilei mondiale a zâmbetului și să le posteze pe rețelele de socializare cu tag-ul World Smile Day.

Share:

luni, 3 octombrie 2016

Traim intr-o societate in care daca nu ai o haina de firma sau un telefon scump, esti dat la o parte si umilit :)


Teoretic aici ar trebui scris un text despre societatea asta de c***t in care traim dar vorbele din acest material de mai jos, mi-au secat toate ideile. Pur si simplu mi-e scarba ca traim intr-un sistem precar, in care nimeni nu face nimic ca sa fie totul mai ok, in care nimeni nu se ajuta si in care toti stau cu mainile in san asteptand ca de la 4 la 4 ani sa se schimbe guvernul. Sa ne fie rusine...,intr-un fel ne meritam soarta :)
„Nu ne tragem din maimuță, dar ne îndreptăm cu pași repezi spre asta.” — Arsenie Boca

Share:

sâmbătă, 1 octombrie 2016

De ce ar trebui să renunțăm la obsesia gândirii pozitive și la teoriile ”optimismului obligatoriu”

Mai mult ca oricând în istorie, îndemnurile spre o gândire pozitivă, prin care noii specialiști ai acestui curent ne sfătuiesc să renunțăm la toate grijile și să ne schimbăm viața cu un zâmbet își fac loc în viața oamenilor. ”Ți-ai pierdut jobul? Nu-i nimic: zâmbește, ai ocazia să evoluezi!”, spun ”predicatorii” gândirii pozitive cu orice preț, în special cei din mediul corporatist. Care sunt însă efectele unei asemenea atitudini larg împărtășite și de ce n-ar trebui să întoarcem spatele realismului, aflăm dintr-o animație extrem de inspirată și pertinentă, pe care vă invităm s-o urmăriți mai jos:


Sursa: Think Outside The Box
Share:

Traduce pagina

Total vizite postari

Nume

E-mail *

Mesaj *

Blog Archive

Un produs Blogger.