Sunt momente in viata cand pur si simplu nu le poti controla oricat de mult ti ai fi dori. Asa este si cu mintea noastra, ne joaca feste, ne da peste cap si nu in ultimul rand ne da ceea ce numim noi astazi, vise. Visele provin in mare parte din subcostient, din frica noastra si din ceea ce se petrece intr o zi. Personal, tind sa cred ca sunt overthinker (persoana ce se gandeste la multe chestii intr un timp foarte scurt) indeajuns dr mult incat sa mi fac o multime de scenarii care probabil nu se vor intampla niciodata, dar hei, uneori este bine sa visezi si cu, si cu ochii inchisi, intelegi? Dar precum litera V are o intorsatura, asa este si in cazul overthink-ului. Te face sa te gandesti si sa ti "proiectezi" in minte chestii de care iti este cel mai frica si tot odata intamplari ce nu ai vrea sa se intample, cum ar fi de exemplu un decez, o despartire, o veste proasta la locul de munca, etc. Tind sa cred uneori ca viata noastra este prea scurta si ca tot noi ne-o ingreunam prin diverse cai, dar in paralel cu asta, noi nu ne dam seama si vom realiza asta abia cand totul va fi prea tarziu. Poate cam prea tarziu. Textul asta pur si simplu mi a strapuns gandurile ca un fulger si am inceput sa l scriu pentru a nu-l uita, dar uite ca s a transformat pe parcurs intr o stare de spirit ce ma induce putin spre frica. Frica, dupa cum am spus si mai sus, de a pierde. De a pierde persoanele mele, oportunitati, loc de munca si tot asa. Cu totii stim ca in Romania nu se traieste prea bine, cu totii stim cat de mult ne chinuim pentru o bucata de paine, si cu totii stin cat de mult se sacrifica parintii nostri pentru ca noi sa nu ducem lipsa de nimic, si din pacate generatia din ziua de astazi nu prea mai are respect fata de asta. Revenind la subiect, timpul trece, din copii ajungem adolescenti si din adolescenti, adulti. Pe de alta parte, reversul medaliei, parintii imbatranesc iar asta ar trebui sa ne puna putin pe ganduri si sufletul la incercare. De ce? Pentru ca pur si simplu, trebuie sa traiesti clipa. Clipele cu parintii tai, mama ta, tatal tau, fratii tai, etc. Niciodata nu se stie ce se poate intampla pe viitor. Azi esti, maine nu mai esti, si la final te vei trezi ca regreti ca nu ai facut sau spus anumite chestii la momentul potrivit. Iar asta te va afecta atat psihic, cat si emotional foarte grav. Personal, incerc sa mi petrec cat de mult timp langa familia mea, fiindca simt un gol in piept, un gol amplificat de subiectul de mai sus (si anume partea nasoala a overthinking-ului).
Omule, nu uita. O viata ai, fii fericit, traieste in prezent, lasa suparatile si frica de o parte. Alergam dupa ziua de maine dar pierdem sensul zilei de ieri. Viata ti-o poti controla, dar nu in totalitate, realizeaza asta.
Asa ca, capul sus si zambeste.
Pace!
(00.23)
Omule, nu uita. O viata ai, fii fericit, traieste in prezent, lasa suparatile si frica de o parte. Alergam dupa ziua de maine dar pierdem sensul zilei de ieri. Viata ti-o poti controla, dar nu in totalitate, realizeaza asta.
Asa ca, capul sus si zambeste.
Pace!
(00.23)
